dialoguri.13

revoluţie şi evoluţie
Piatra Neamţ - noiembrie.2007

Au existat mulţi oameni care au schimbat destinele unor popoare, câţiva au încercat prin moduri brutale lăsând amintiri de neşters. Unii din ei au încercat să răstoarne condiţia umană, alţii … doar au împlinit ceea ce antemergătorii au lăsat ca moştenire. Astăzi ca şi ieri, o mare parte a omenirii acestei planete este prizoniera unor vrajbe imposibil de explicat şi justificat. Naştem şi omorâm pentru idealuri mediocre. Susţinem şi alimentăm ambiţii care nu depăşesc condiţia animalică, vegetală, minerală. Privirea ne este aţintită mai tot timpul pe AXUL ORIZONTALULUI, uitând că în carnea şi spiritul nostru avem sădită şi VERTICALITATEA.

De ce?
Pentru că fiecare om de pe această planetă se cramponează în destinul comun, în falsa-i menire, devenind partizanul unor false calapoduri care indiferent de ambiţii, rafinament şi logică, modelează omul după forma cerută. Astăzi, pe mine mă înspăimântă cel mai mult ideea de revoluţie. Recunosc că de multe ori contrariat de viaţa imediată carnea îmi tinde să explodeze, să se revolte. Dar de fiecare dată acest sentiment încerc să-l îngrămădesc într-un colţ, lăsându-i loc liber doar în scurtele şi puternicele trăiri nocturne.

De ce mă sperie ideea de revoluţie?
Pentru ca revoluţiile sunt rodul "logicilor" umane viscerale, acolo curgerea lentă a evenimentelor nu are locul. Revoluţia este o acţiune brutală, rupă de consistenta si esenţa Naturii, pentru că în logica revoluţionarilor, omul este fiinţa supremă. Iar în acest spaţiu al ideilor, omul îşi permite ORICE, chiar şi opţiunea extincţiei rasei umane. Revoluţia este creată şi gestionată de nevoia imediată a omului. Revoluţia este rodul unui grup restrâns de oameni, aserviţi unui „ideal” imediat, transferat într-un mod brutal unor mase de oameni, care cu greu decelează „idealurile” dar care doresc sa se alieze pseudo-idealurilor doar din nevoia de a se proteja. Ce să protejeze? Altfel de „idealuri” dar de data asta mult mai personale şi mult mai imediate. Într-un cuvânt, revoluţia este o esenţă a egoismului uman adus la rang de principiu. Până la apariţia omului pe pământ revoluţia nu a existat ca termen şi manifestare. Singura care a gestionat desfăşurarea evenimentelor a fost evoluţia firească. Evoluţia este un dat divin, care desăvârşeşte CREAŢIA. Omul nu este o fiinţă creată din nevoia imediată a lui Dumnezeu, omul este o fiinţă evolutiv creată, întru desăvârşirea CREAŢIEI. Omul este rostul şi esenţa Creaţiei Divine.

Cred că aceasta este şi marea greşeală a tuturor bisericilor, cultelor, credinţelor şi curentelor filozofice, faptul că nu au explicat îndeajuns de mult ... că omul a fost creat întru desăvârşirea Creaţiei Divine. Că în întreg contextul Creaţiei suntem un mecanism bine definit, delimitat ca poziţie, importanţă, în corelaţie cu toate apariţiile şi energiile Actului Creator. Armonia ar trebui să fie marcatorul existenţei noastre umane şi nu centrarea în Actul Divin al Creaţiei, ca personalitate şi importanţă.

Pentru foarte mulţi dintre noi viaţa încă este un mare mister şi de aceea frica născută din negestionarea acestui mister, ne împinge să facem uneori fapte măreţe, care să schimbe în mod brutal rosturi şi existenţe. Schimbarea dorită de omul modern, este în acelaşi ton cu înţelegerea Vieţii şi Morţii, o înţelegere violentă, lipsită de profunzime şi perspectivă.
Între Cer şi Pământ singurele certitudini pe care le avem sunt reprezentate de unicitatea, liniaritatea vieţii şi acest mare dar dat - intuiţia Prezentului Divin.
Din păcate, omul modern ignoră cele două gesturi cu care a fost binecuvântată carnea şi spiritul omului.

Lumea sfârşitului de an 2007, este o lume marcată de cea mai profundă criză din istoria umanităţii de până acum, dar cu deosebire de eternele şocuri care au marcat şi au traversat existenţa omului prin această lume, această criză pare să fie una bine gândită. În mod normal în buza oricărei crize care se naşte, natura umană are grijă să păstreze o armonie a stărilor de fapt şi de aceea la o soluţie socială artificială cum este criza, oferă o altfel de rezolvare, tot artificială dar care are ca menire, dinamizarea unor sisteme inerte, moarte. Şi astfel se naşte REVOLUŢIA şi REVOLUŢIONARUL.

În mod paradoxal revoluţiile au încercat să îndrepte, să corecteze ceva din imperfecţiunile prezente în societatea umană. Ca principiu Revoluţia este un IDEAL. Ca mod faptic revoluţia este o descătuşare de energii cumulate, necesară a susţine inerţia şi masa generatoare de mişcare. Revoluţia este generată de o minoritate, care apoi este transferata către mulţime, care ca orice mulţime nu decelează valorile şi transformă energiile generatoare, în energii de susţinere. Astfel revoluţia nu mai este un gest ideal în care nevoia de a rectifica este continuată cu puterea de a corecta ceva în societatea umană. Revoluţia în ciuda tuturor teoriilor este doar un act de bravură intelectuală şi un mare pas spre involuţia speciei umane.

Din fericire revoluţia este doar un gest uman. Natura şi mediul imediat omului se gestionează şi se echilibrează după cu totul şi cu totul altă logică. Logica Armoniilor, sensul Evoluţiei, Creaţiei.

Normal ca mâine, după vorbele mele spuse, mulţime de telectuali într-un cor nimicitor se vor ridica proslăvind natura revoluţionara a omului, salturile tehnologice, drumul de la primul topor din silex, până la primul pas făcut de om pe Luna, de la molimele pandemice, la salvatoarele vaccinuri. De la focul întreţinut cu atâta greutate în vatra din fundul unei peşteri, la salubrele si confortabilele apartamente din Manhattan ori Londra. Frunţi încreţite de atâta dogma si studiu prăfuit, se vor ridica dintre filele de carte şi vor cita în pas şi ritm neschimbat, încremenind încă odată omul, smerit şi umil lângă un Dumnezeu intangibil şi dominant. Alţii vor peria cu mare dibăcie toate cuvintele, încercând ca de fiecare data să dea sens înţelesurilor, în rostul Revoluţiei lor. Numai că din fericire cuvintele mele vor fi atât de simple, încât vor împlini doar aşteptările simple şi curate, vor rândui rosturi puternic ascunse de ochii şireţi şi lacomi ai devoratorilor de buchi.

IO ... EU