home | dojo | confluente | biblioteca | contact.link | info.NEWS

 
     
 
 
 
 
 
 
 
 
                                        SAPIENŢE
 
 
 
 
 
 
 
• un remediu bun pentru oamenii egoişti, infatuaţi, singuri şi atotcunoscători, e doar solitudinea. Doar aşa mai au putinţa de a descoperi cât de mult sau înstrăinat de viaţă, făcând din prejudecăţi, scutul moralei şi eticii individuale.
 
credem în profeţii care au puterea de a vedea peste timp, doar pentru că nouă oamenilor ne e teamă de viitor. Când profeţiile se împlinesc, e doar pentru motivul că noi oamenii repetăm la nesfârşit greşelile trecutului.
 
• a păstra iniţiativa, nu înseamnă întotdeauna ca tu să faci prima mişcare ori primul gest. Înseamnă ca tu să ai mereu un avantaj, indiferent de mişcarea adversarului.
 
• omul nu este interesat a trăi în acord cu Legea, cu Scriptura, însă este interesat atunci când poate ucide în numele ei.
 
• când omul ucide, compară.
 
• orice artă e egoistă pentru că este un spectacol de perfecţiune şi eficienţă. Alchimia are forţa de a depăşi umanul şi te cuprinde în exerciţiului nemărginimii.
 
• pentru fiecare forţă extinsă dincolo de sfera de control, întotdeauna va exista o contralovitură.
 
• oamenii din instinct nu ucid adevărurile, ci doar pe cei care le enunţă.
 
• adevărul este extrem de simplu, dar oamenii simpli uşor tind să treacă peste el, doar pentru faptul că este prea simplu.
 
• un maestru de Dao (de Cale) este acela care îşi dozează la perfecţiune fericirea.
 
• căutarea ucide imediatul.
 
• adevărul este unul singur, doar neadevărurile sunt infinite.
 
• când cunoşti realitatea şi simţi adevărul, nu mai contrazici pe nimeni.
 
• resurecţia unei naţiuni este întoarcerea la Sursă, la locul din care îi izvorăşte nemurirea.
 
• moartea nu-i decât o deznădejde.
 
• un om plin de ambiţii, plin de gânduri, de dorinţe, Dumnezeu nu şi-l doreşte de Profet.
 
• Dumnezeu aşa cum mi-l reprezint, nu este o soluţie ci o problemă.
 
• când Legea se extrage din ansamblul Vietii, aceasta din urmă devine absurdă.
 
• maestrul perfect e acela care nu lasă nicio întrebare să răspundă.
 
• cele mai bune lanţuri, sunt cele care se leagă de nimicurile lumii materiale. De aceea ele nici nu pot fi rupte.
 
• solidă trebuie să fie rădăcina Luminii.
 
• să nu te mai întrebi niciodată dacă istoria se mai poate repeta, ci când ea se repetă.
 
• când valoarea intrinsecă şi extrinsecă, când morala este prohibită, atare situaţie nu se naşte pentru ca NOI să preţuim ceea ce este aparent interzis, ci ea există doar pentru ca EI să se îmbogăţească de pe urma acestei specule.
 
• noţiunea este doar o porţiune a unui întreg, pe care din orgoliu, nu-l recunoaştem a exista.
 
• mulţi consideră indulgenţa o virtute. Ea poate fi cu condiţia ca să aibă o morală. Când o risipeşti, indulgenţa devine povară.
 
• firescul înseamnă să realizezi cât de mult ai de pierdut, că să cunoşti cât de puţin ai de câştigat.
 
• când un popor, o naţiune, priveşte cu jind după omul providenţial aşteptându-l, pentru maestru, pentru înţelept şi pentru sfânt, timpurile nu dezvăluie decât exerciţiul vremurilor proverbiale.
 
• puţini cunosc că rostuirea omului în astă lume, este de a face din Om ceea ce Omul poate fi,
şi de a fi ceea ce el trebuie să fie capabil de a deveni. Şi ce ne împiedică să împlinim acest destin?
 
• în România oriunde ai fi, frate întâlneşti numai deştepţi. De astăzi eu vreau să fiu declarat primul român prost care există, pentru că am obosit să fac parte dintr-o naţiune atât de exclusivistă!
 
• pentru un războinic, drumul este mai important decât destinaţia.
 
• greu îi este omului să accepte şi să asculte. Abia atunci când se impune şi este ascultat, se simte cu adevărat în pielea lui.
 
• când un împărat cere sacrificiul poporului, poporul trebuie să se gândească să-şi sacrifice împăratul. Mojicia, nu este o virtute.
 
• pe mine cel mai tare mă înspăimântă omul care sacrifică un popor, pentru o singură idee.
 
• un adevăr odată enunţat, îşi pierde puterea de vindecare, oferind în schimb celui ce îl deţine, cel mai înalt grad de complexitate intelectuală şi sobrietate spirituală.
 
• una dintre cele mai false idei, este că nu există Diavol. Odată cu această acceptare, nevoia de Dumnezeu dispare din căutarea noastră. Acesta este şi începutul unei noi religii universale: imbecilotismul protestant.
 
• fereşte-te de erudiţia exterioară. Orice studiu este interminabil, o rătăcire nesfârşită.
 
• adevărul odată interpretat, duce la cel mai adânc rău.
 
• nimic din ceea ce merita să ai, nu se obţine uşor.
 
• compromisul este o virtute care trebuie cultivată, şi nu o slăbiciune demnă de dispreţ.
 
• unii, consideră că ar fi bine dacă am avea răspunsuri la toate întrebările noastre. Dar oare cât de anostă ne-ar fi viaţa, dacă cu toţii am fi în posesia tuturor răspunsurilor?
 
• convenţionala morală este falsul şi artificialul exerciţiu, la o lume care a părăsit binele spontan. Singurul remediu la această continuă decădere, este întoarcerea la Dao, la Dumnezeu!
 
• adevărul aşezat în pana poetului, devine personal; adevărul în exerciţiul maestrului, ajunge să fie relativ; doar în mâna sfântului, a înţeleptului, adevărul se relevă la scara lui universală.
 
în lumea aceasta există lucruri şi fapte subtile pe care noi oamenii nu le vedem. Asta nu înseamnă că ele nu există. În fapt esenţa antrenamentului, constă în a exersa într-atât de mult, până când ajungi să fii pregătit să vezi, să simţi şi să foloseşti, lucrurile şi faptele pe care ceilalţi ochi nu ajung să le vadă.
 
• înţelepciunea este echilibrul dintre promisa vorbă şi faptă. Această stare, cultivată laolaltă cu încrederea reciprocă între oameni, naşte pacea socială. Nu oare aceasta este una dintre virtuţile înţeleptului?
 
oamenii caută să împlinească virtuţile inferioare, înţeleptul relevă virtuţile superioare.
 
cel ce urmează pe Dao, iubeşte egal lucrurile şi făpturile lumii.
 
antrenează-te ca să poţi da uitării, tot ceea ce ţie teamă că ai să pierzi.
 
• oamenii apreciază ceva, doar atunci când acel ceva este definitiv pierdut sau îi lipseşte. Nu oare ăsta este chipul făţărniciei. Nu oare acesta este semnul bolii şi morţii?
 
• cel ce înfrânge pe alţii are forţă; cel ce îşi domină Eul este cu adevărat puternic; cine îi pricepe pe alţii este înţelept; cel ce atinge Sinele lui Dao este iluminat.
 
• nimic nu rămâne nefăcut şi neîmplinit, de ce să mă preocupe?
 
• când virtutea devine o preocupare selectivă, ea se degradează.
 
• pentru un veritabil taoist, boala şi moartea reprezintă o autoexcludere de la mecanismul întregului.
 
• dacă întreg Cosmosul este guvernat de o utopie, noi oamenii oare de ce refuzăm evidenţa?
 
• când omul începe să preţuiască iubirea şi dreptatea, omul acela se îndepărtează de Cale.
 
• existenţa binelui, implică şi dă naştere la rău, iar prin însăşi dorinţa de a nu eşua în virtute, înţeleptul se poate îndepărta de Dumnezeu. Doar îndoiala este limanul pe care Dumnezeu ţi-l ridică din apele naufragiului în propriile-ţi convingeri. Îndoiala este smerenia care face ca orice copil să se întoarcă sincer şi curat la tatăl lui. Cine nu plânge nu se smereşte, cine nu se smereşte nu se curăţă de binele şi răul povară.
 
cât timp perla trăieşte în scoică, singura valoare generată de perlă este suferinţa.
 
făpturile lumii se întorc la Dao, în măsura asemănării lor.
 
• inima în care dăinuieşte liniştea, este mintea în care dăinuieşte înţelepciunea.
 
• un deget îndreptat spre Lună, nu este Luna însăşi.
 
• un lucru oricât de dens este, poate fi tăiat urmându-i golurile.
 
• contactul cu Dao nu se face în imaginaţia ta (în viitor), nu se face în memoria ta (în trecut), ci doar în prezent. Asta anticii şi străbunii numeau a fi ... intrarea în Cale sau marea unificare cu Calea.
 
este imposibil să baţi un cui în ceva ce nu există.
 
• dojo-ul nu e locul unde vii să dobândeşti. E locul unde renunţi la ceea ce crezi că poţi dobândi. O astfel de învăţătură e învăţătura dăruirii. Doar dăruind vei dobândi cu adevărat.
 
• cea mai înaltă şi cea mai subtilă treaptă a Căii este măiestria şi perfecţiunea. Însă înainte de a dobândi această pricepere, trebuie să dovedeşti înalta virtute a corectitudinii.
 
• cel mai greu nu este să înfângi un om, ci o idee.

• desăvârşirea unui spadasin constă în a renunţa a mai urma vocile interioare. Când un spadasin nu mai cunoaşte păreri personale, se contopeşte cu CALEA.

• pentru un războinic, instinctul nu reprezintă altceva decât educarea imprevizibilului.

• eu cred că omul a ajuns aşa cum este, pentru că s-a golit de bunătate, şi fiinţa lui este golită de asemănare.

• simplitatea este o cale pe care foarte mulţi o refuză, pentru că este prea simplă.

• pentru foarte mulţi, bătrâneţea, senectutea este vârsta la care suferi cel mai mult după tinereţe şi viaţă. Pentru mine senectutea este vârsta când îmi voi putea permite ceea ce tinereţea m-a oprit să împlinesc.

• în lumea acesta nu există oameni deştepţi şi oameni proşti. Există doar oameni care gândesc şi oameni care refuză să gândească. Oricum, gândirea este un lux pe care mulţimea nu şi-o poate permite.

• destul de târziu am înţeles, dar am înţeles, că în astă viaţă, din toate cele câte îţi sunt date, nu toate îţi sunt de folos.

• cine nu are dorinţe, vede esenţa lucrurilor. Cine are dorinţe, vede doar manifestarea lor.

• cine are ştiinţa de a se hrăni sănătos din hrana fizică, aşa va ştii cum să se hrănească din hrana cerului. Că aşa cum înfuleci din hrana pământului, tot aşa vei înfuleca şi din hrana cerului. Aşa cum le înghiţi pe cele pământeşti, tot aşa le vei înghiţii şi pe cele cereşti. Învaţă să mesteci cu răbdare şi mulţumire cele pământeşti, că tot aşa vei mesteca şi vei umple pântecele cu cele cereşti. Umila cunoaştere este o artă care se exersează şi nu se primeşte ca dar, precum pomana îndestulatului către sărac. Aici pe pământ, cerurile încearcă răbdarea, crezul şi forţa omului, pentru că cerurile nu sunt un premiu pentru un finiş binemeritat. Este Înălţare, este Viaţa Veşnică!

• E Pluribus Unum - Că sunt zei care mai trăiesc şi zei care au murit! Că sunt temple pe care le-am înălţat şi temple pe care le-am sfărâmat! Toate au pălit în faţa altarul ridicat zeului absolut şi absurd al acestei lumi: EGO-ul! Cu faţă ascunsă, zeul se arată poporului prin chipul idolatriei: BANUL - "In God We Trust". Pentru el, devansăm naturala evoluţie, cucerim golurile spaţiului lăsate ca precauţie între noi şi restul cosmosului, devastăm planeta etalându-ne potenţa întru dominarea Materiei, dar ca nişte infantili, nu ne dăm seama că însăşi Materia ne-a transformat în sclavii propriilor noastre firi de brute "divine". Suntem bruta ce aspiră la civilizaţie, rafinament cultural şi artă! Banul trebuia să fie un mijloc în motivarea performanţei şi susţinerii existenţei umane. Din păcate astăzi, Banul este scopul omului modern. Suntem divina brută ce aspiră la civilizaţie, rafinament cultural şi artă!

• spun, că între o brută şi un om, diferenţa este făcută de aspiraţia ultimului, către artă, cultură, civilizaţie şi rafinament. Şi mai spun, că foarte mulţi judecă arta marţială ca o poţiune magică ce transformă bruta în om. Cu fiecare zi care trece, cu fiece chip care mi se destăinuie şi mi se dezleagă, îmi dau seama că reala valoare a artei marţiale este aceia că nu lasă OMUL să se transforme într-o brută!

• când intru într-o mulţime nu uit să repet nişte vorbe memorabile, care din fericire nu sunt ale mele: cât de multă lume, cât de puţini oameni!

• absurdul poate fi experimentat de un om, de un grup de oameni, de o colectivitate mai largită de suflete, de un popor sau de foarte multe popoare. Cu cât absurdul va fi experimentat la o scara socială din ce în ce mai mare, absurdul îşi pierde valoarea educativă, formativă, transformându-se într-o cangrenă a cărui efect devastator, duce la o ireversabilitate direct proporţională cu scara la care s-a dezvoltat.

• aspiraţiile tale, nobleţea gândurilor tale, nobleţea acţiunilor tale vor fi considerate absurde, dacă cei mulţi nu vădesc să le şi urmeze. Dacă eşti cu adevărat nobil, mai întâi fă-i să te urmeze, după care dezvăluie nobleţea mulţimii.

• absurdul experimentat la scară individuală, înobilează firea şi aspiraţiile omului implicat în acest fragil experiment, cu condiţia ca absurdul să fundamenteze o morală de sine stătătoare şi pentru cel ce o experimentează, cât şi pentru cel ce detaşat priveşte. Absurdul demonstrează celui ce îl trăieşte şi îl conştientizează, că în absurd, infinitul, devine o mărime microscopică, pe lângă masa şi energia dezvoltată de aceast fantastic fenomen.

• absurdul este o abstracţie, pe care omul l-a transformat în fenomen cuantificabil. Natura, cosmosul nu cunosc absurdul.

• încerc să fiu mai simplu. Nu pentru că sunt un om complicat, ci pentru că am înţeles în astă viaţă, că din toate cele câte îţi sunt date, nu toate îţi sunt de folos. Simplitatea te apropie de esenţă şi esenţial, dezvăluind Ultima Realitate, ascunsul sens al vieţii, nearătatul rost al creaţiei. Simplitatea şi simplificarea vieţii e starea finală la care aspir. Simplitatea e liniştea şi acceptarea în care mă voi aşeza către cel mai important pas în calea devenirii mele.

• unul din marile rosturi ale unui dialog este acela că îţi dă posibilitatea să derapezi controlat de la certitudinile cu care îţi fundamentezi o părere. Numai dialogul îţi permite să scapi de povara convingerilor tale.

• atât de multe întrebări, pentru atât de puţine răspunsuri.

• este simplu să ai logică, mai greu este să renunţi la ea.
 
• atingerea grabnică a înţelepciunii îşi cere un preţ şi mai mare. Confuzia şi nefericirea.
 
• de cele mai multe ori iubim pentru că urâm singurătatea.
 
• un om care întreabă mult, mult mai are până la înţelepciune. Un om care nu se mai întreabă, nu înseamnă neapărat că este înţelept, ci că de cele mai multe ori este posibil să fii atins nesimţirea.
 
• când deteşti injustiţia, este greu să cultivi corectitudinea.
 
• "răul" este primul care urlă ... TOLERANŢĂ! Toleranţa este slăbiciunea unei societăţi care şi-a pierdut sacra morală şi umana etică.
 
• cel mai vinovat nu este cel ce minte, ci cel ce ascultă şi crede.
 
• la început, răbdarea este o calitate - târziu ea devine virtute.
 
• când oamenii servesc unor oameni, asta se numeşte sclavie. Când omul începă se servească principiile şi morala, el se eliberează şi se apropie de înţelepciune. Când omul nostru ajunge să se ridice peste principii şi morală, omul nostru devine iluminat, cu condiţia ca acţiunea lui să servească oamenilor.
 
• când un popor simte lipsa unui Principe, fii sigur că regula este alta: Principelui îi lipseşte poporul!
 
• când un popor cere mărturie unui om, cere evidenţă. Atunci când acel om cere şi el poporului recunoaşterea evidenţei, poporul nu face altceva decât să tacă şi să se facă cu nu observă nimic din cele ce sunt atât de evidente.
 
chiar dacă în foarte multă miere amesteci puţin căcat, gustul de căcat rămâne.
 
• trebuie să recunosc ceva, suntem o naţiune inteligentă. Din păcate nu ne foloseşte la nimic.
 
• când un om fură mult, el nu resimte niciodată proporţia dezordinii pe care o declanşează la scară umană şi socială. Când un om fură, conform legilor echităţilor, şi mai mulţi vor suferi. Dar asta mai are vreo importanţă?
 
• când un amărât fură, el este imediat aspru judecat ca infractor. Când un om prosper fură cu neruşinare, el devine model pentru viitorii "oameni de onoare" ai societăţii create.
 
• corupţia este o pârghie prin care cei ce fură, aduc la acelaşi nivel de trăire pe cei ce încă se mai cred cinstiţi.
 
• mulţi nefericiţi, confundă inutilitatea gesturilor cu suferinţa.
 
• în arta păcii şi iubirii, conflictul este un fenomen încă neînţeles pe deplin. Măestria în arta păcii şi iubirii constă în a aplica ceea ce alţii încă se chinuie să înţeleagă.
 
• În momentul când renunţi să-ţi mai afirmi raţionala-ţi convingere despre adevăr, abia atunci înseamnă că ai făcut primul pas pe Calea Adevărului.
 
 
 
 
 
 
 
     
     
 
     
 

home | dojo | confluente | biblioteca | contact.link | info.NEWS

 
 
 
powered by Monitorul de Neamţ şi Roman