|
| |
| |
| |
|
|
|
|
SAPIENŢE
|
|
|
|
|
|
| |
| |
•
un
remediu bun pentru oamenii
egoişti, infatuaţi, singuri şi atotcunoscători, e doar
solitudinea. Doar aşa mai au putinţa de a descoperi cât de
mult sau înstrăinat de viaţă, făcând din prejudecăţi, scutul
moralei şi eticii individuale.
•
credem în profeţii care au puterea de a
vedea peste timp, doar pentru că nouă oamenilor ne e teamă
de viitor. Când profeţiile se împlinesc, e doar pentru
motivul că noi oamenii repetăm la nesfârşit greşelile
trecutului.
• a păstra
iniţiativa, nu înseamnă întotdeauna ca tu să faci prima
mişcare ori primul gest. Înseamnă ca tu să ai mereu un
avantaj, indiferent de mişcarea adversarului.
• omul nu
este interesat a trăi în acord cu Legea, cu Scriptura, însă
este interesat atunci când poate ucide în numele ei.
• când omul
ucide, compară.
• orice artă
e egoistă pentru că este un spectacol de perfecţiune şi
eficienţă. Alchimia are forţa de a depăşi umanul şi te
cuprinde în exerciţiului nemărginimii.
• pentru
fiecare forţă extinsă dincolo de sfera de control,
întotdeauna va exista o contralovitură.
• oamenii
din instinct nu ucid adevărurile, ci doar pe cei care le
enunţă.
• adevărul
este extrem de simplu, dar oamenii simpli uşor tind să
treacă peste el, doar pentru faptul că este prea simplu.
• un maestru
de Dao (de Cale) este acela care îşi dozează la perfecţiune
fericirea.
• căutarea
ucide imediatul.
• adevărul
este unul singur, doar neadevărurile sunt infinite.
• când
cunoşti realitatea şi simţi adevărul, nu mai contrazici pe
nimeni.
• resurecţia
unei naţiuni este întoarcerea la Sursă, la locul din care îi
izvorăşte nemurirea.
• moartea
nu-i decât o deznădejde.
• un om plin
de ambiţii, plin de gânduri, de dorinţe, Dumnezeu nu şi-l
doreşte de Profet.
• Dumnezeu
aşa cum mi-l reprezint, nu este o soluţie ci o problemă.
• când Legea
se extrage din ansamblul Vietii, aceasta din urmă devine
absurdă.
• maestrul
perfect e acela care nu lasă nicio întrebare să răspundă.
• cele mai
bune lanţuri, sunt cele care se leagă de nimicurile lumii
materiale. De aceea ele nici nu pot fi rupte.
• solidă
trebuie să fie rădăcina Luminii.
• să nu te
mai întrebi niciodată dacă istoria se mai poate repeta, ci
când ea se repetă.
• când
valoarea intrinsecă şi extrinsecă, când morala este
prohibită, atare situaţie nu se naşte pentru ca NOI să
preţuim ceea ce este aparent interzis, ci ea există doar
pentru ca EI să se îmbogăţească de pe urma acestei specule.
• noţiunea
este doar o porţiune a unui întreg, pe care din orgoliu,
nu-l recunoaştem a exista.
• mulţi
consideră indulgenţa o virtute. Ea poate fi cu condiţia ca
să aibă o morală. Când o risipeşti, indulgenţa devine
povară.
• firescul
înseamnă să realizezi cât de mult ai de pierdut, că să
cunoşti cât de puţin ai de câştigat.
• când un
popor, o naţiune, priveşte cu jind după omul providenţial
aşteptându-l, pentru maestru, pentru înţelept şi pentru
sfânt, timpurile nu dezvăluie decât exerciţiul vremurilor proverbiale.
• puţini
cunosc că rostuirea omului în astă lume, este de a face din
Om ceea ce Omul poate fi,
şi de a fi ceea ce el trebuie să fie capabil de a deveni. Şi
ce ne împiedică să împlinim acest destin?
• în România
oriunde ai fi, frate întâlneşti numai deştepţi. De astăzi eu
vreau să fiu declarat primul român
prost care există, pentru că am obosit să fac parte dintr-o
naţiune atât de exclusivistă!
• pentru un
războinic, drumul
este mai important decât destinaţia.
• greu îi
este omului să accepte şi să asculte. Abia atunci când se
impune şi este ascultat, se simte cu adevărat în pielea lui.
• când un
împărat cere sacrificiul poporului, poporul trebuie să se
gândească să-şi sacrifice împăratul. Mojicia, nu este o
virtute.
• pe mine
cel mai tare mă înspăimântă omul care sacrifică un popor,
pentru o singură idee.
• un adevăr
odată enunţat, îşi pierde puterea de vindecare, oferind în
schimb celui ce îl deţine, cel mai înalt grad de
complexitate intelectuală şi sobrietate spirituală.
• una dintre
cele mai false idei, este că nu există Diavol. Odată cu
această acceptare, nevoia de Dumnezeu dispare din căutarea
noastră. Acesta este şi începutul unei noi religii
universale: imbecilotismul protestant.
• fereşte-te
de erudiţia exterioară. Orice studiu este interminabil, o
rătăcire nesfârşită.
• adevărul
odată interpretat, duce la cel mai adânc rău.
•
nimic din ceea ce merita să ai, nu se obţine uşor.
•
compromisul este o virtute care trebuie cultivată, şi nu o
slăbiciune demnă de dispreţ.
• unii,
consideră că ar fi bine dacă am avea răspunsuri la toate
întrebările noastre. Dar oare cât de anostă ne-ar fi viaţa,
dacă cu toţii am fi în posesia tuturor răspunsurilor?
• convenţionala morală este falsul şi artificialul exerciţiu,
la o lume care a părăsit binele spontan. Singurul remediu la
această continuă decădere, este întoarcerea la Dao, la
Dumnezeu!
• adevărul
aşezat în pana poetului, devine personal; adevărul în
exerciţiul maestrului, ajunge să fie relativ; doar în mâna
sfântului, a înţeleptului, adevărul se relevă la scara lui
universală.
•
în lumea aceasta există lucruri şi fapte subtile pe care noi
oamenii nu le vedem. Asta nu înseamnă că ele nu există. În
fapt esenţa antrenamentului, constă în a exersa într-atât de
mult, până când ajungi să fii pregătit să vezi, să simţi şi
să foloseşti, lucrurile şi faptele pe care ceilalţi ochi nu
ajung să le vadă.
•
înţelepciunea este echilibrul dintre promisa vorbă şi faptă.
Această stare, cultivată laolaltă cu încrederea reciprocă
între oameni, naşte pacea socială. Nu oare aceasta este una
dintre virtuţile înţeleptului?
•
oamenii
caută să împlinească virtuţile inferioare, înţeleptul relevă
virtuţile superioare.
•
cel ce
urmează pe Dao, iubeşte egal lucrurile şi făpturile lumii.
•
antrenează-te ca să poţi da uitării, tot
ceea ce ţie teamă că ai să pierzi.
• oamenii
apreciază ceva, doar atunci când acel ceva este definitiv
pierdut sau îi lipseşte. Nu oare ăsta este chipul
făţărniciei. Nu oare acesta este semnul bolii şi morţii?
• cel ce
înfrânge pe alţii are forţă; cel ce îşi domină Eul este cu
adevărat puternic; cine îi pricepe pe alţii este înţelept;
cel ce atinge Sinele lui Dao este iluminat.
• nimic nu
rămâne nefăcut şi neîmplinit, de ce să mă preocupe?
• când virtutea
devine o preocupare selectivă, ea se degradează.
• pentru un
veritabil taoist, boala şi moartea reprezintă o autoexcludere de la
mecanismul întregului.
• dacă întreg Cosmosul este guvernat de o utopie, noi
oamenii oare de ce refuzăm evidenţa?
• când omul începe să
preţuiască iubirea şi dreptatea, omul acela se îndepărtează
de Cale.
• existenţa binelui, implică şi dă naştere la rău,
iar prin însăşi dorinţa de a nu eşua în virtute, înţeleptul se poate
îndepărta de Dumnezeu. Doar îndoiala este limanul pe care Dumnezeu
ţi-l ridică din apele naufragiului în propriile-ţi convingeri.
Îndoiala este smerenia care face ca orice copil să se întoarcă
sincer şi curat la tatăl lui. Cine nu plânge nu se smereşte, cine nu
se smereşte nu se curăţă de binele şi răul povară.
• cât timp perla trăieşte în
scoică, singura valoare
generată de perlă este suferinţa.
• făpturile lumii se întorc la
Dao, în măsura asemănării lor.
• inima în care dăinuieşte liniştea, este mintea în
care dăinuieşte înţelepciunea.
• un deget îndreptat spre Lună, nu este Luna însăşi.
• un
lucru oricât de dens este, poate fi tăiat urmându-i golurile.
•
contactul cu Dao nu se face în imaginaţia ta (în viitor), nu se face
în memoria ta (în trecut), ci doar în prezent. Asta anticii şi
străbunii numeau a fi ... intrarea în Cale sau marea unificare cu
Calea.
• este
imposibil să baţi un cui în ceva ce
nu există.
•
dojo-ul nu e locul unde vii să dobândeşti. E locul unde renunţi la
ceea ce crezi că poţi dobândi. O astfel de învăţătură e învăţătura
dăruirii. Doar dăruind vei dobândi cu adevărat.
• cea mai înaltă şi
cea mai subtilă treaptă a Căii este măiestria şi perfecţiunea. Însă
înainte de a dobândi această pricepere, trebuie să dovedeşti înalta
virtute a corectitudinii.
• cel mai greu nu este să înfângi un om, ci o idee.
• desăvârşirea unui spadasin constă în a renunţa a mai urma vocile
interioare. Când un spadasin nu mai cunoaşte păreri personale, se
contopeşte cu CALEA.
• pentru un războinic, instinctul nu reprezintă altceva decât
educarea imprevizibilului.
• eu cred că omul a ajuns aşa cum este, pentru că s-a golit de
bunătate, şi fiinţa lui este golită de asemănare.
• simplitatea este o cale pe care foarte mulţi o refuză, pentru că
este prea simplă.
• pentru foarte mulţi, bătrâneţea, senectutea este vârsta la care
suferi cel mai mult după tinereţe şi viaţă. Pentru mine senectutea
este vârsta când îmi voi putea permite ceea ce tinereţea m-a oprit
să împlinesc.
• în lumea acesta nu există oameni deştepţi şi oameni proşti. Există
doar oameni care gândesc şi oameni care refuză să gândească. Oricum,
gândirea este un lux pe care mulţimea nu şi-o poate permite.
• destul de târziu am înţeles, dar am înţeles, că în astă viaţă, din
toate cele câte îţi sunt date, nu toate îţi sunt de folos.
• cine nu are dorinţe, vede esenţa lucrurilor. Cine are dorinţe,
vede doar manifestarea lor.
• cine are ştiinţa de a se hrăni sănătos din hrana fizică, aşa va
ştii cum să se hrănească din hrana cerului. Că aşa cum înfuleci din
hrana pământului, tot aşa vei înfuleca şi din hrana cerului. Aşa cum
le înghiţi pe cele pământeşti, tot aşa le vei înghiţii şi pe cele
cereşti. Învaţă să mesteci cu răbdare şi mulţumire cele pământeşti,
că tot aşa vei mesteca şi vei umple pântecele cu cele cereşti. Umila
cunoaştere este o artă care se exersează şi nu se primeşte ca dar,
precum pomana îndestulatului către sărac. Aici pe pământ, cerurile
încearcă răbdarea, crezul şi forţa omului, pentru că cerurile nu
sunt un premiu pentru un finiş binemeritat. Este Înălţare, este
Viaţa Veşnică!
• E Pluribus Unum - Că sunt zei care mai trăiesc şi zei care au
murit! Că sunt temple pe care le-am înălţat şi temple pe care le-am
sfărâmat! Toate au pălit în faţa altarul ridicat zeului absolut şi
absurd al acestei lumi: EGO-ul! Cu faţă ascunsă, zeul se arată
poporului prin chipul idolatriei: BANUL - "In God We Trust". Pentru
el, devansăm naturala evoluţie, cucerim golurile spaţiului lăsate ca
precauţie între noi şi restul cosmosului, devastăm planeta etalându-ne
potenţa întru dominarea Materiei, dar ca nişte infantili, nu ne dăm
seama că însăşi Materia ne-a transformat în sclavii propriilor
noastre firi de brute "divine". Suntem bruta ce aspiră la
civilizaţie, rafinament cultural şi artă! Banul trebuia să fie un
mijloc în motivarea performanţei şi susţinerii existenţei umane. Din
păcate astăzi, Banul este scopul omului modern. Suntem divina brută
ce aspiră la civilizaţie, rafinament cultural şi artă!
• spun, că între o brută şi un om, diferenţa este făcută de
aspiraţia ultimului, către artă, cultură, civilizaţie şi rafinament.
Şi mai spun, că foarte mulţi judecă arta marţială ca o poţiune
magică ce transformă bruta în om. Cu fiecare zi care trece, cu fiece
chip care mi se destăinuie şi mi se dezleagă, îmi dau seama că reala
valoare a artei marţiale este aceia că nu lasă OMUL să se transforme
într-o brută!
• când intru într-o mulţime nu uit să repet nişte vorbe memorabile,
care din fericire nu sunt ale mele: cât de multă lume, cât de puţini
oameni!
• absurdul poate fi experimentat de un om, de un grup de oameni, de
o colectivitate mai largită de suflete, de un popor sau de foarte
multe popoare. Cu cât absurdul va fi experimentat la o scara socială
din ce în ce mai mare, absurdul îşi pierde valoarea educativă,
formativă, transformându-se într-o cangrenă a cărui efect
devastator, duce la o ireversabilitate direct proporţională cu scara
la care s-a dezvoltat.
• aspiraţiile tale, nobleţea gândurilor tale, nobleţea acţiunilor
tale vor fi considerate absurde, dacă cei mulţi nu vădesc să le şi
urmeze. Dacă eşti cu adevărat nobil, mai întâi fă-i să te urmeze,
după care dezvăluie nobleţea mulţimii.
• absurdul experimentat la scară individuală, înobilează firea şi
aspiraţiile omului implicat în acest fragil experiment, cu condiţia
ca absurdul să fundamenteze o morală de sine stătătoare şi pentru
cel ce o experimentează, cât şi pentru cel ce detaşat priveşte.
Absurdul demonstrează celui ce îl trăieşte şi îl conştientizează, că
în absurd, infinitul, devine o mărime microscopică, pe lângă masa şi
energia dezvoltată de aceast fantastic fenomen.
• absurdul este o abstracţie, pe care omul l-a transformat în
fenomen cuantificabil. Natura, cosmosul nu cunosc absurdul.
• încerc să fiu mai simplu. Nu pentru că sunt un om complicat, ci
pentru că am înţeles în astă viaţă, că din toate cele câte îţi sunt
date, nu toate îţi sunt de folos. Simplitatea te apropie de esenţă
şi esenţial, dezvăluind Ultima Realitate, ascunsul sens al vieţii,
nearătatul rost al creaţiei. Simplitatea şi simplificarea vieţii e
starea finală la care aspir. Simplitatea e liniştea şi acceptarea în
care mă voi aşeza către cel mai important pas în calea devenirii
mele.
• unul din marile rosturi ale unui dialog este acela că îţi dă
posibilitatea să derapezi controlat de la certitudinile cu care îţi
fundamentezi o părere. Numai dialogul îţi permite să scapi de povara
convingerilor tale.
• atât de multe întrebări, pentru atât de puţine răspunsuri.
• este simplu să ai logică, mai greu este să renunţi la ea.
• atingerea grabnică
a înţelepciunii îşi cere un preţ şi mai mare. Confuzia şi
nefericirea.
• de cele mai multe
ori iubim pentru că urâm singurătatea.
• un om care
întreabă mult, mult mai are până la înţelepciune. Un om care nu se
mai întreabă, nu înseamnă neapărat că este înţelept, ci că de cele
mai multe ori este posibil să fii atins nesimţirea.
• când deteşti
injustiţia, este greu să cultivi corectitudinea.
• "răul" este primul
care urlă ... TOLERANŢĂ! Toleranţa este slăbiciunea unei societăţi
care şi-a pierdut sacra morală şi umana etică.
• cel mai vinovat nu
este cel ce minte, ci cel ce ascultă şi crede.
• la început,
răbdarea este o calitate - târziu ea devine virtute.
• când oamenii
servesc unor oameni, asta se numeşte sclavie. Când omul începă se
servească principiile şi morala, el se eliberează şi se apropie de
înţelepciune. Când omul nostru ajunge să se ridice peste principii
şi morală, omul nostru devine iluminat, cu condiţia ca acţiunea lui
să servească oamenilor.
• când un popor
simte lipsa unui Principe, fii sigur că regula este alta:
Principelui îi lipseşte poporul!
• când un popor cere
mărturie unui om, cere evidenţă. Atunci când acel om cere şi el
poporului recunoaşterea evidenţei, poporul nu face altceva decât să
tacă şi să se facă cu nu observă nimic din cele ce sunt atât de
evidente.
•
chiar dacă în foarte multă miere amesteci puţin căcat, gustul
de căcat rămâne.
• trebuie să
recunosc ceva, suntem o naţiune inteligentă. Din păcate nu ne
foloseşte la nimic.
• când un om fură
mult, el nu resimte niciodată proporţia dezordinii pe care o
declanşează la scară umană şi socială. Când un om fură, conform
legilor echităţilor, şi mai mulţi vor suferi. Dar asta mai are vreo
importanţă?
• când un amărât
fură, el este imediat aspru judecat ca infractor. Când un om prosper
fură cu neruşinare, el devine model pentru viitorii "oameni de
onoare" ai societăţii create.
• corupţia este o
pârghie prin care cei ce fură, aduc la acelaşi nivel de trăire pe
cei ce încă se mai cred cinstiţi.
• mulţi nefericiţi,
confundă inutilitatea gesturilor cu suferinţa.
• în arta păcii şi
iubirii, conflictul este un fenomen încă neînţeles pe deplin.
Măestria în arta păcii şi iubirii constă în a aplica ceea ce alţii
încă se chinuie să înţeleagă.
• În momentul când
renunţi să-ţi mai afirmi raţionala-ţi convingere despre adevăr, abia
atunci înseamnă că ai făcut primul pas pe Calea Adevărului.
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
|
|
|